Trapani Nostra.it - L'archivio della memoria di Trapani e provincia

 BUSSOLA: Trapani Nostra - Libri - 'A STRATUZZA di NINO BARONE

Raccolta di poesie di Nino Barone - dal libro - 'A STRATUZZA

INDICE


Mi Presentu
Stu libbru dugnu a tia...
L'essenziale
A Bippinu Tartaru
'U cchiù fitenti
Quarantanni ch'è parrinu
A Vitu Schifanu
Li matri
'A stratuzza
'A tonaca
'A fimmina
L'arvulu di natali
Turmentu
Ricchizza
Trincea
Ognunu pù so
L'amicu Rutunnu
'A quinnicina
Lu pueta
Sfogu divinu
Me muggheri
Stima di n'architettu
Omaggiu a un poeta pacicotu
'Nta nàutra vita
Sicilia mia
'U scaluneddu


'U giganti bonu
Finarmenti riri
A me patri
9 aprili
'U cufuneddu
Primavera
Vita turmintata
Tristi virità
L'amici stritti
Prijera a Santa Rita
A la me terra
Allura scappu
Senza vileni
Torna stanotti
Sarafina
La ricchizza dù pueta
L'arvuliddu
Libirtà
'U pueta campagnolo
'U stinnardeddu
Li massari
La Maronna dì Massari
Vennari Santu
'A cascitedda
'U ciàuru dà cira
'A cascia di l'argenti
Maistranzi a lu scurari
Li consuli
Lu gran capurali
A tu pi tu cà musa dì misteri



MI PRISENTU





Mi chiamu Ninu e scapulai li trenta
e sugnu longu cchiù d'un metru e ottanta,
capiddu mossu, l'anima cuntenta,
di cintu pigghiu sulu la cinquanta.
La forza ch' aju, sapiti, nun spaventa,
la vuluntà di fari è sempri tanta;
di caminata mancu troppu lenta,
tegnu 'n sacchetta sempri quarchi santa.

Corpuratura fina, gran prisenza,
liscia, bedda e chiatta è la me panza;
ma chistu amici 'un esti pi carenza:
"ottanta chila pisu ntâ valanza".
Mi piaci fari a tutti rivirenza,
ô scarsu, ô riccu, puru a cu' si scanza;
ma certi voti sutta st'apparenza
c'è un malustari tintu chi m'ammanza.

Jò sugnu quarareddu a primu vugghiu:
si c'è cristianu chi mi duna appigghiu,
va finisci puru chi mi 'mbrogghiu,
ma a fari 'i cunta, poi, cu mogghi e figghiu.
Tanti cusuzzi jò li lassu a trugghiu
ma si 'ncuminciu a mòviri lu gigghiu,
armatimi a mia di biru e fogghiu,
vi stampu na puisìa longa un migghiu.




2005

torna all'indice

STU LIBBRU DUGNU A TIA…





Stu libru dugnu a tia chi si litturi,
ti raccumannu 'un mi lu ruvinari;
cu tanti sacrifici, tant' amuri,
arriniscivi poi di pubblicari.
Ci su' li versi me' d'ogni sapuri,
ci n'esti duci, ci ni sunnu amari;
c'è versi ch''un rispettanu misuri,
ma si li cunti fannu 'nnamurari.

Stu libru dugnu a tia chi si pueta,
si trovi erruri scrivi, pigghia nota;
è sulu la partenza, 'un è la meta,
fammi sapiri s'â canciari rota.
Dimmi si c'è manera, arma sigreta,
basta chi mi lu dici menza vota;
vogghiu brillari quantu na cumeta,
vogghiu la musa arzilla, sempri sciota!






2006

torna all'indice

L'ESSENZIALE






Mi duna 'a forza di fari la jurnata,
lu Signuri, lu sentu, pari chi m'aiuta;
a ogni prublema ma graputu 'a strata,
mi pigghia mmrazza dopu ogni caruta.

Certi voti mi sentu 'n cunfusioni
chi lu munnu pari l'aJu di 'n capu,
Ma a un certu puntu trovu 'a soluzioni,
nàutra vota m'aiutau lu granni "Capu".

Ci su' mumenti chi staju nirvusazzu,
nudda cosa mi va p''u versu giustu;
anchi pi nenti, avvoti, nesciu pazzu,
a travagghiari ci perdu puru gustu.

Ma a un certu puntu veni a trantuliari,
è lu Signuri, mi dici unn'è ch'â jiri;
mi dici puru soccu è e comu fari,
jò nun lu sentu, ma è facili capiri.

La Duminica a la missa 'n cattitrali,
ddocu lu 'ncontru, quasi chi lu viu;
mi scordu ogni cosa, mi scordu ogni mali
e ci dicu grazii Signuri Nostru Diu.




1999

torna all'indice

A BIPPINU TARTARU






Si sugnu bravu ancora cchiù di prima,
surgenti granni di la puisìa
e 'i versi l'arrimoddu cu la rima,
caru Bippinu è puru grazii a tia.

Mi dasti 'n manu 'u cori e tanta stima
e cu lu cori, l'arti e 'a maistrìa,
vogghiu tuccari st'jornu, cca, la cima
cu sti palori fatti pi la via.


Manchi Bippinu tu nta sta curnici
e nta stu quatru nun c'è fantasìa,
scula pi junta puru la virnici,
chianci sta terra un figghiu a la stranìa.


Sta terra chi ti voli e chi ti fici
t'aspetta chiacennu, mi lu dissi a mia,
t'aspetta cca l'amicu tra l'amici:
"lu mastru d'ascia di sta puisìa".




2002

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

'U CCHIU' FITENTI




Dicemu grazii a Diu l'Onniputenti
chi cu l'aiutu veru di li Santi,
nni fici celu e terra comu nenti
e ci 'nfilau puru 'i guvirnanti.
Pi l'omu, spertu, fu pani pi li denti
putìri cumannari a tutti quanti,
lu dissi iddu: "jò sugnu cchiù putenti!"
E a Diu l'abbannunau ê quattru canti.

Sta libirtà pi l'omu fu ricchizza,
s'impatrunìu di tutti li tisori;
canciau la terra, tutta 'a so biddizza,
mancannu di rispettu e senza cori.
S'appoia sempri dunni c'è fiacchizza
e s''un cumanna quasi chi ci mori;
e nun canusci paci né ducizza
e tratta comu 'a soggira a li nori.

C''a testa nica e lingua di sirpenti
nun ci ristava certu di vacanti,
c''a forza d'un liuni priputenti
â cuntinuatu a jiri sempri avanti.
Vi dicu chistu e chiuru li battenti,
d''a verità nun sugnu assai distanti:
"la cosa ch'arrisultau 'a cchiù fitenti,
è l'omu, lu cchiù tintu stravacanti".


2002

torna all'indice

QUARANT'ANNI CH'E' PARRINU


Dedicata a padre Adragna per il suo
40° anniversario di sacerdozio.
29 giugno 1962- 29 giugno 2002





Si sapiti tutti quanti
a cu' v'aju a prisintari,
di vicinu e di distanti
jò lu vogghiu numinari!

Si viniti 'n cattitrali
pi la missa d''u Signuri,
purtatillu lu rinali
n'aj almenu pi du' uri.





Quannu pigghia la palora
nuddu cchiù lu po firmari,
dopu 'a missa nesci fora
e si metti a salutari.

Dici beddu e bravu a tutti
cu dda facci scattusazza,
si quarcunu si ni futti
va finisci chi s'incazza.

Li cristiani stanchi morti,
cu' è chi veni 'a prima vota,
si lamenta pi sta sorti,
cancia subitu la rota.

Nun purtati picciriddi
nta la chiesa cattitrali,
lu parrinu viri 'i stiddi
si 'ncumincianu a vuciari.

Si v'aviti a cunfissari
cu parrinu chi vi dicu,
vi lu vogghiu ricurdari
megghiu fallu cu 'n amicu.

Ti ni nesci cunsumatu,
cu cinquanta Avi Maria,
a la facci d''u piccatu,
semu propriu fitinzìa.


«segue»



Si ti 'ncontra riri e dici:
"tu lu fai pi lu Signuri!
Si l'amicu di l'amici
m''u facissi stu favuri?

Teni 'n pugnu cunsiggheri,
cu lu sinnacu e assissuri;
finu a quannu nun va 'n feri,
è na spina a tutti l'uri.

E' prisenti 'n ogni puntu
cu la stola e tarcisiana,
d''i picacci teni 'u cuntu
ma lu debitu 'un si 'nchiana.

E li 'nventa li maneri
cu la busta, 'u giurnalinu:
"cca la chiesa nun sta 'n peri,
aiutati stu parrinu!"

Comu dissi chidda tinta
vogghiu dirivi la bona:
"la so firi nun è finta,
nta la testa a tutti 'ntona".

Notti e jornu dda 'nfilatu
senza vìviri e manciari,
s'arridduci senza ciatu
pi dda chiesa e pi prijari.



S''u sintiti pridicari
la Parola d''u Signuri,
iddu, vi la fa manciari
cu dda forza ch'è l'amuri.

Ni ricivi di pirsuni,
senti milli di disgrazii,
misi 'n fila ntô purtuni,
tutti 'i tipi e tutti 'i razzi.

Beni 'u vonnu 'i parrucciani,
s''un c'è iddu nun c'è chiesa;
sia picciotti chi l'anziani,
prima a tutti 'a za Tiresa.

Jò di ddocu nun mi scanzu
e ntô menzu mi ci mettu,
mi partivi p'un rumanzu,
mi nisciu stu trafilettu.

Iddu è chinu di malanni,
nun s'arrenni, è un mulinu;
st' jornu fici quarant'anni
cari amici, ch'è parrinu!

N'apprufittu a st'occasioni,
cca, cu l'aria di campagna,
v''u prisentu, stati boni,
picchì è iddu: "Patri Adragna".

torna all'indice

A VITU SCHIFANU





Cu tuttu 'u cori e tuttu 'u sintimentu
lu dicu st 'jornu senza chi m'affruntu,
mi trema 'a vuci mentri lu prisentu,
vulissi fari d'iddu 'u riassuntu.
Si meritassi un beddu monumentu,
chiddu chi fa mancu vi lu cuntu;
di la so vucca un nesci mai un lamentu,
è sempri prontu a mèttici lu puntu.







Cu lu canusci dici: "chistu è santu!"
E si nun parla quasi chi lu senti;
si dicu chistu un vi pigghiati scantu:
"è 'nnamuratu di l'Onniputenti.
La vuci d'iddu sona, pari un cantu,
arriva a èssiri puru cunvincenti;
aiuta cu' pir casu pigghia 'u sbandu,
amuri e paci, chisti li strumenti.

Dicennu chistu un sugnu esageratu,
è na furtuna avillu canusciutu;
tra tutti chiddi chi aju rispittatu
ci l'avi, iddu, un postu rifinutu.
E lu bon Diu ci desi stu mannatu,
na fattu strata, quantu a currutu;
cummattiri cu cu' è ch'è maritatu,
di certu, amici, 'u fa ogni minutu.

Si voi 'n aiutu, vacci, chi t''u duna,
s''un ci aj 'n amicu 'un ti firriari 'nvanu;
finu a st'jornu sbagliasti la pirsuna,
t''u dugnu jò lu nomu d'un cristianu.
Ascuta, grapi 'u cori, è na furtuna,
si si picciottu, vecchiu oppuru anzianu,
stasira ntô secunnu tocchi 'a luna,
quannu ti dicu ch'è Vitu Schifanu!



TRAPANI 13 LUGLIO 2002

torna all'indice

LI MATRI

La matri amici cari
mittitivillu 'n testa,
cu nuddu 'a poi canciari,
sempri una arresta.

Un figghiu crisci a stentu,
s''u strinci tra li vrazza,
lu cori d'idda attentu
cchiù granni è di na chiazza.

Mi trema 'a vuci a diri,
lu cori meu 'u capìu:
la matri s''un ci criri,
è 'n ancilu di Diu.

S'un figghiu cancia cera
o avi cosi storti,
la matri chianci e spera,
lu jinchi di cunforti.

Nun è pi malucori,
ma a voti niàutri figghi
facemu sulu storii,
jittamu li cunsigghi.

E senza la ragiuni,
fai soccu ti cummeni
e dd'àncilu ammucciuni,
prea pi lu to beni.



Ddi figghi portarobba
ch''un sannu soccu fari,
la vìrinu chi sgobba,
la fannu travagghiari.

La matri tutta torta
cchiù nun si teni a dritta,
ci grapi sempri 'a porta,
Signuri è biniritta.

Nun è di l'àutru munnu,
guritivilli ora,
amentri chi ci sunnu,
nun resti mai di fora.

Si sì malatu gravi
o sulamenti stancu,
la matri, pi cu l'avi,
s''a trova sempri acciancu.

Nun fari cchiù st'erruri
si 'a matri tua sinnìu,
talìa li prati 'n ciuri,
la trovi dda cu Diu.

E a Diu ci la spirisciu
sta bedda puisìa,
'cussì nun passa lisciu,
lu verbu: "matri mia!"


2002

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

'A STRATUZZA

Ricordu na stratuzza,
me patri mi dicìa:
"t'aiuta 'a Marunnuzza,
è chista la to via!

Sippuru è ruvinata,
nun c'è l'asfaltu 'n terra,
ma sangu meu sta strata
ti porta 'n Inghilterra".

Acciancu 'a sta trazzera
na strata pi passiari,
chi bedda pi com'era
jò la vulìa pigghiari.

Sidili tutti 'n marmu,
fu fatta a ddi maneri,
ch'un jornu calmu calmu
mi ci appuiai li peri.

Me patri a l'impruvvisu,
mi vitti caminari
e m'attrappau di pisu,
mi fici arruzzuliari.



Jò ancora nun capìa,
"sì testa di cucuzza",
me patri mi dicìa:
"pi tia c'è la stratuzza".

Dda strata mi chiamava
diceva: veni a mia!
Lu cori cunfirava,
è chista la to via.

La menti santu Diu
finìu d'arragiunari,
ma ntâ stratuzza iu
mi misi a caminari.

N'aju fattu strata tinta,
satàtu quarchi fossu,
di certu 'un fazzu finta
di essiri cummossu.

Ô patri meu ci dicu:
"graziì p''u cunsigghiu,
tu fusti 'u megghiu amicu,
ti lu cunferma un figghiu.

Mi dasti lu sirenu,
jò sulu fici 'a guerra;
nun ci arrivai ma almenu,
jò vitti l'Inghilterra.


2002

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

'A TONACA





Dicitimi Signuri ch'è sta cosa?
Chi fici jò di malu nta sta chiesa?
V''u dicu 'n versi, vi lu dicu 'n prosa,
mi mèritu Signuri meu st'offisa?
Cu tanti testi a ghiotta misi 'n posa,
cca si ragiuna comu nta 'n impresa.
Cu' è chi travagghia è vistutu rosa,
ci va cchiù peggiu cu' è ch'allenta a prisa.

La testa di certuni è assai cunfusa!
La tonaca, pi cu' è chi l'avi misa
mi pari chi quarcunu si n'abbusa,
stu fattu tegnu 'n cori chi mi pisa.
La tonaca, purtata, è dicurusa,
lu dicu, certu, chi nun è pi 'mprisa;
di dintra, cu' ci sta, nun avi scusa
ma a postu di calàrisi s'aìsa.

Signuri meu ma chista è la to casa?
Pussibili ch'â tèniri stu pisu?
Sta tonaca, cu' l'avi, si la scasa
e ti camina 'n chiesa tisu tisu.
La testa mia, Signori, è di cirasa,
ma puru jò, la tonaca, l'aju misu;
la cosa chi mi parsi cchiù vastasa:
"chi certuni tennu 'a testa ntô cafisu.



VALDERICE 12 FEBBRAIO 2003

torna all'indice

'A FIMMINA






La fimmina s'annaca,
si conza, si 'mpillicchia;
prufumu si sdivaca,
si trucca, poi si specchia.
Si fa la messa 'n piega
poi si talìa canticchia,
sapiti quantu prega
p''un èssiri mai vecchia?












Si metti 'u fondotinta,
l'ombrettu dintra l'occhiu;
si 'nfila càusi e cinta
chi pari ch'è di 'ntracchia.
Si passa 'n facci 'a crema,
estrattu di finocchiu;
p''a fimmina, 'u prublema,
s''a peddi s'arrapacchia.

La fimmina è spirtuna,
a l'omu lu scunocchia;
D''u munnu è la patruna,
picciotta oppuru racchia.
Ô màsculu, si dici,
ci fa calari 'a procchia,
ci fa manciari pici,
ci joca, si l'appacchia.

La fimmina cumanna,
ci tira sempri aricchi;
ma l'omu a nudda banna
lu trova stu pistacchiu.
La fimmina lu spremi,
ê grossi li fa sicchi
e l'omu senza remi
fa 'a fiura d''u scarvacchiu.



2003

torna all'indice

L'ARVULU DI NATALI







P''a 'Mmaculata sempri puntuali,
mi lu ricordu comu fussi ajeri,
me patruzzu di 'n capu lu scaffali
scinnìa 'n arvulu granni cu li peri.
La siritina amici era spiciali,
jò e me frati misi pi darreri,
taliàvamu st'arvulazzu di Natali
quant'era grossu, a dritta, misu 'n peri.



C''a vucca aperta e l'occhi sbarrachiati
taliàvamu 'i stiddi, 'i pupi, 'i lampadini;
tutti pirfetti misi sistimati,
era 'a cchiù bedda di li siritini.
Ddocu davanzi ci stàvamu urati,
'u cori letu, 'u duluri nta li rini,
senza parlari, 'n terra sdivacati,
c''u coddu tisu comu a du' addini.

Ma st'arvulazzu ogni annu chi passava,
jò lu virìa cchiù curtu di statura;
ricordu chi 'n'annata mi taliàva,
dintra l'occhi, amici, addirittura.
La so grannizza cchiù m'assuggittava,
ma sempri beddu â statu fina a st'ura;
Sapiti, amici? Quannu chi lampiava
virìa jucari 'i luci nta li mura.

L'àutra sira, l'ottu, 'n pricisioni,
mentri cunzava 'n casa l'arvuliddu
appi lu cori granni d'emozioni,
l'occhi di 'n capu avìa d'un picciriddu.
Era me figghiu, chinu di passioni
chi mi taliàva seriu, propriu iddu;
fu la cchiù grossa di li sensazioni,
mi fici riturnari picciriddu.


2003

torna all'indice

TURMENTU




Sugnu n'impiegatu e 'un mi lamentu,
varagnu milli euru ogni misi
ma arrivu a jornu quinnici cu stentu,
dicìtimi si chista nun è crisi.
Nun pozzu stari jò cu stu turmentu,
nun vogghiu surari cchiù di tri cammisi;
nun merita, di certu, un monumentu
cu ruvinau, amici, stu paisi.



Li ricurdati ancora i milli liri?
Addivintaru un euru netti netti;
certu, sta cosa, nun si po' capiri,
cca nni spunnaru a tutti li sacchetti.
Sulu stu fattu vali e l'aju a diri:
"li du' miliuna 'un eranu pirfetti,
ma certamenti nuddu 'u po smintìri
chi s'arrivava, almenu, ô vintisetti".

A fari 'a spisa c'è di jittari vuci,
t'â fari 'i cunta prima chi ci trasi;
taliàmu 'i prezzi e semu misi 'n cruci,
nni nèscinu di 'n mucca certi frasi.
Soccu accatti accatti, sai, t'abbruci
e pigghi puru focu in certi casi,
vulissi fari 'u bravu, 'u bonu, 'u duci,
ma sutta di mia nun viu cchiù li basi.

La cosa è gravi e nun c'esti soluzioni,
'n aumentu di stipendiu è comu un ternu;
cca p'aggiustari un pocu 'a situazioni
ci vulissi 'a manu "santa" d''u guvernu.
Mi pari, 'nveci, è chista è n'opinioni,
chi tant'assai iddi nun ci tennu,
a postu di dari lèvanu 'a razioni
e nni mannaru a tutti dintra 'u 'nfernu.



TRAPANI, 25 NOVEMBRE 2004

torna all'indice

RICCHIZZA




Mi ritiru la sira â me casa
dopu un jornu di gran travagghiari,
sugnu stancu, me mogghi mi vasa,
ntô divanu mi vogghiu pusari.

Chiuru l'occhi, la menti riposa
e lu sonnu lu sentu arrivari,
ma a la fini succeri na cosa:
chi me figghiu 'ncumincia a vuciari.

A stu puntu si grapi 'u me cori,
a vidillu mi passa 'a stanchizza;
vi lu dicu tra tanti palori:
si travagghia pi chista ricchizza!








2004

torna all'indice

TRINCEA





Aspettu nutizi, na littra di 'n casa,
arriva lu ranciu, pi mia nudda cosa,
mi sentu dannatu, la testa mi sfasa!
Amentri chi st'arma nte manu arriposa
jò penzu la zita, chi veni e mi vasa:
cchiù bedda d''u suli, d''u mari, è na rosa,
mi fa na carizza e lu cori m''u 'ntasa
quannu la penzu vistuta di "sposa".

Dintra 'a sta fossa scavata cu stentu
comu li vermi strisciamu cu scantu!
Puru si chiovi, fa friddu o c'è ventu
c'emu a ristari, 'un sacciu pi quantu.
Ddi vuci, 'i lamenti, ancora li sentu,
di dda me matri ricordu lu chiantu!
Sugnu avvilutu, vicinu c'è Trentu,
sta verra mi strazza lu cori già affrantu.




TRAPANI, 11 MAGGIO 2005

torna all'indice

OGNUNU P''U SO




C'è cu' parla di storii d'amuri,
a cu' piaci li cosi cuntari;
c'è cu' preja Maronna e Signuri,
c'è ch''un perdi occasioni a sparlari.
C'è cu' fa li sordi a suduri,
cu' li fa picchì sapi arrubbari;
c'è cu' duna palora d'onuri
e li patti nun po rispittari.

C'è cu' vinni li cosi scadenti,
cu' l'accatta picchì è 'n ignuranti;
c'è cu' vinni lu corpu a li genti,
c'è cu' ci avi a trauscu l'amanti.
C'è cu' 'n testa avi corna 'mpunenti,
cu' li metti vicinu e distanti;
c'è ch''un avi cchiù mancu li denti,
c'è cu' 'nveci ci l'avi brillanti.



C'è cu' mancia li cosi priggiati,
cu' li disìa macari scaduti;
ci su' chiddi chi su' maritati,
almenu quantu ci n'esti spartuti.
Ci su' 'n saccu di morti ammazzati,
ci su' chiddi chi sunnu pintuti;
innuccenti chi su' carciarati
e assassini chi fannu 'i curnuti.

C'è cu' chianci li curpi d''i figghi
e p''a vita si tennu li dogghi;
c'è cu' è saggiu e nni duna cunsigghi,
c'è cu' campa ntô menzu a li 'mbrogghi.
Ci su' chiddi "ruvina famigghi"
e mariti ch'appizzanu mogghi;
c'è quarteri chiamati curtigghi,
c'è a cu' piaci jirisinni ntê scogghi.

C'è cu' va ô carnivali di Riu
e quarchi fimmina bedda talìa;
c'è cantanti ch'è sulu o cu 'n trìu,
c'è cu' dici ch''a strata è na via.
C'è cu' va pilligrinu a San Piu,
e c''un fa nenti ô paisi firrìa;
c'è cu' ci avi na grazia di Diu
e ad ogni cosa ci fa 'a puisìa!



2005

torna all'indice

L'AMICU RUTUNNU





L'amicu sinceru nenti addumanna
e nta sta terra, sapiti, ci sunnu,
voli rispettu, lu duna, 'un ti 'nganna,
mancu p''a cosa cchiù grossa d''u munnu.
Di tanti spirienzi finuti a dda banna
a mia m'arristau l'amicu rutunnu,
cu iddu ci parlu, lu cori 'un s'addanna
picchì lu trova onestu e prufunnu.

L'amicu sinceru 'un è di passaggiu,
iddu t'accetta p''u latu ch' aj peggiu!
Cunta, cunsigghia, nun metti disaggiu,
nun voli di tia midagghi né freggiu.
Di tanti, sapiti, unu è 'u cchiù saggiu
e nun lu dicu di certu pi spreggiu,
l'amicu rutunnu 'un avi 'u paraggiu,
puru si pisa ntô cori lu reggiu.





2005

torna all'indice

'A QUINNICINA







Mi susivi comu sempri na matina
e mi desi na bedda rinfriscata,
mi ni scivi, fora c'era l'aria fina,
di 'n casa ô bar fu na gran pass?ata.
Du' cristiani 'n capu 'a cinquantina
jò li 'ncuntrai, ddu jornu, pi la strata,
eranu càusi, facìanu 'a quinnicina,
passu lestu, lesta 'a chiacchiar?ata.

Lu crucifissu 'n pettu e curuncina,
una sicca, l'àutra cchiù 'mpustata,
si discurrìa c''a vucca granni e china
a postu di prijari l'Annunziata.
Di unni mi vinni 'n casa sta ruvina?
Parlava chidda ch'era cchiù addumata:
"sai me figghiu è zitu c''a vicina,
ma sta me nora quantu è disgraziata!"








2005

torna all'indice

LU PUETA




Lu pueta, chiddu veru,
soccu senti nta lu cori
ti lu scrivi ed è sinceru,
poi, lu leggi e si ni gori.
È attunniatu di misteru,
iddu joca chi palori;
cunta tempi chi si n'eru,
cunta tanti e tanti storii.

Iddu 'i versi li rimina,
ci fa fari li firriuna;
sia l'ottava ch''a quartina
ti la stampa e 'un si n'adduna.
Poi, sapiti chi cummina
cu la rima chi ci duna?
Ddi gran versi d'arti fina
addiventanu canzuna.

Nta st'amentri nun esisti,
cori e menti fannu festa;
pari misu sulu e tristi

ma travagghia cu la testa.
A sta cosa nun resìsti,
quannu veni è na timpesta;
li pueti sunnu chisti,
d'iddi, traccia, sempri resta.



2005

torna all'indice

SFOGU DIVINU







Taliàti chi su' beddi sti cristiani,
si lu scurdaru 'u versu di l'amuri?
S'ammazzanu, su' peggiu di li cani,
mi fannu fari sulu malifiuri.
Ci desi 'a vita, la terra, lu pani,
granni jardina cu li beddi ciuri;
ni fici 'nglisi, puru siciliani,
d'ogni statura, grannizza e culuri.

St'attiggiamentu chi ànnu nun mi piaci,
jò pridicai tant'anni cu gran vuci
'nsignannuci la strata di la paci,
'nsignannu soccu e' amaru e soccu duci.
La me duttrina morsi nta na braci,
a d'iddi ci ànnu a dari sulu 'nciuci;
mi fazzu sta dumanna e mi dispiaci:
"a soccu mi sirviu cripari 'n cruci?"








2005

torna all'indice

ME MUGGHERI




Vi cuntu com' è fatta me muggheri:
gran fimmina di casa tutta amuri;
si maritau p'aviri un cammareri
e tènilu a marteddu a tutti l'uri.
E' megghiu travagghiari ntê pirreri
e aviri centumila di torturi;
nun ci pistati mai a idda 'i peri,
si nesci la linguera, … su' duluri!



Sintiti, nun vulissi esagerari
ma certi cosi a voti s'ànnu a diri;
jò 'n casa sugnu 'n pisci fora a mari,
ci vaju picchì 'un sacciu unn'è ch'â jiri.
Mi servi na cammisa? Addumannari!
Sta fimmina soccu è nun si ci criri;
nun vi dicu quann' è ura di manciari:
c'è pizza, quasi sempri, tutti 'i siri.

Me mogghi nun è tinta ma 'mprisusa,
ci trilla ogni centìmetru di casa;
nun ti metti nenti mai a la rinfusa,
pi na minchiata poi, capaci, sfasa.
E sugnu sempri jò ch'â diri scusa,
na cosa nica nica ti la scasa;
e di stu fattu puru si n'abusa,
lu diavulu a cunfruntu è na cirasa.

Vi cuntu stàutra cosa di me mogghi:
li sordi chi varagnu si li pigghia;
mi tocca a mia di fari sempri 'mbrogghi,
mi cercanu li banchi a milli migghia.
Picciotti me' è cchiù dura di li scogghi,
nun ci avi postu dunni si cattigghia;
sulu nta lu lettu mi si sciogghi
ma m'addiventa russa cchiù d''a trigghia.


2005

torna all'indice

STIMA DI N'ARCHITETTU










Carissimu architettu avi a scusari:
la stima chi mi porta è un granni onuri!
Ma jò nun tegnu nenti d'insignari,
nun sugnu né maestru né dutturi.
Mi piaci sulu, a voti, puitiari
e darici a li versi ogni sapuri,
nun meritu stu scrusciu, stu parlari,
l'â vistu mai na petra fari ciuri?

Sicuru chi di le' aju d'imparari,
lu stili, la saggizza, la bravura,
ogni cuncettu chi fa ragiunari,
ccà lu maestru è le' di gran cultura.
Caru architettu nun mi po' vantari,
nun tegnu, d'allittratu, l'armatura;
di li pueti sugnu un tintu affari,
nun ci aju lu 'ncegnu, l'arti, né misura.








2005

torna all'indice

OMAGGIU
A UN PUETA PACICOTU














Di 'n facci di vossìa caru Castigghia
mi sentu un puituzzu menzu agghia,
stu libru so ni fazzu lassa e pigghia,
mi teni 'mpirugghiatu a la so magghia.

Ogni palora o versu mi cattigghia
e dunni vaju vaju dda mi 'ncagghia;
li canti so' li morti l'arruspigghia,
ogni firìta 'n cori ni la stagghia.










2005

torna all'indice

NTA NÁUTRA VITA




Si ti 'ncuntrassi arrè nta nàutra vita
vulissi dari a tia lu granni amuri,
fimmina bedda, 'n ancilu di sita,
tu nta sta terra sì lu megghiu ciuri.
Vulissi poi chi fussi la me zita
pigghiàrimi di tia, lu to sapuri,
avìriti pi nenti o pi na gita
e sèntiti vicinu a tutti l'uri.

Si ti 'ncuntrassi arrè di gran vasuna
jò ti ni dassi sempri, a l'infinitu,
comu lu celu chi si vasa 'a luna
e d' essiri ancora cchiù accanitu
e diri cu gran vuci a ogni pirsuna,
chi ci aju 'n amuri granni, sapuritu,
chi fui vasatu jò di la furtuna,
chi tu di st'omu ni facisti un mitu.

Si ti 'ncuntrassi arrè, si fussi veru,
cu nuddu ti spartissi, stai sicura;
a costu di luttari cu 'n imperu,
sulu mia, t''u scrivissi nta li mura.
Patruna di stu cori meu sinceru,
stidduzza chi fai luci quannu scura;
chistu ci lu dicissi ô munnu 'nteru,
si ti 'ncuntrassi arrè, o criatura!


2005

torna all'indice

SICILIA MIA










Sicilia mia tu sì lu paraddisu,
li figghi to' su' ciuri dintra un vasu;
tu levi peni, sgumenti ed ogni pisu,
lu Patri Eternu nun ti fici a casu.
Sicilia mia sta terra chi scapisu
duna spiranza, prufumu ad ogni nasu,
ma lu sapiti o forsi l'ati 'ntisu
chi su' di ccà, li pueti, lu Parnasu.

Sicilia mia sì 'a terra di l'amuri,
li sintimenti tu li fai sbucciari;
nta li jardina ci aj li megghiu ciuri,
si accarizzata di lu beddu mari.
Sicilia mia sì un quatru di valuri,
ô munnu 'nteru 'u vogghiu diclamari:
"Sicilia bedda 'un perdiri 'u culuri
chi sulu a tia, l'Artista, vosi dari".






2006

torna all'indice

'U SCALUNEDDU




A l'angulu d''a via Santa Custanza
ogni annu, puntualmenti, succidìa
chi lu zu Piu, pi vizziu o pi l'usanza,
'mpastava marturana e la vinnìa.
A l'arba già 'nfilatu nta na stanza
a travagghiari allura si mittìa,
pusa vutati, lu rologgiu 'n panza,
sfurnava marturana a maistrìa.

Jò m'assittava 'n capu 'u scaluneddu
quasi ogni sira, quannu chi putìa,
sicuru d'aspittari un vasuneddu
chi mi dava lu prufumu chi niscìa.
Quant'era duci, st'àngulu, era beddu,
m'imprissiunava l'aria, la maggìa;
eppuru jò essennu nicareddu
stava ddocu, di ddocu 'un mi muvìa.

E dava sfogu a milli e cchiù pinzeri
jucannu anticchia cu la fantasìa,
cestini duci, rigali 'n menzu 'i peri,
mi li truvava già davanzi a mia.
Ci avissi fattu centu jorna 'nteri
'n capu lu scaluneddu di dda via,
ma 'u ciàuru juntu quasi a Trentaperi(*),
pi junta 'n casa poi mi cunnucìa.

(*)Popoloso rione trapanese


2006

torna all'indice

'U GIGANTI BONU




Vi cuntu la storia d'un giganti bonu
chi di luntanu già facìa scantari,
seriu e schirzusu, cu la vuci a tonu,
jornu pi jornu sciùtu a travagghiari.
Quannu arrivava 'n casa, già lu sonu,
era diversu, longu, mi facìa trimari;
ma lu giganti, poi, quannu chi trasìa
purtava 'n casa na vintata d' alligrìa.

Com'era granni, grossu 'u purtamentu,
c''a tussicedda, 'a sicaretta 'n manu;
lu ciuffu 'n frunti chi cannola ô ventu,
di tutti chiamatu c''u nomu di Marianu.
Canuscìu peni, d''a vita, ogni stentu,
pi la famigghia fu lu gran cristianu;
P'attunniari lu stipendiu a tempi fracchi,
cunzava scarpi, suletti e supratacchi.

Lu me ricordu è vivu, sempri 'ntattu:
nta na casuzza dintra un jardineddu
virìa 'u giganti, chi poi, tuttu d'un trattu,
si mittìa a fari scrusciu c''u marteddu.
Strittu 'n cori mi l'appizzu stu ritrattu,
mi lu talìu ogni jornu, quant'è beddu!
E sugnu letu dopu l'anni chi passaru
di essiri statu figghiu di scarparu!



2006

torna all'indice

FIMARMENTI RIRI













Vartulu, amicu meu, fatti curaggiu,
stu ciatu, criri, àutru 'un ti po diri;
nun è pi l'omu a voti di capiri
la vita nostra, lu senzu, lu 'ncranaggiu.
Talìa 'n celu, ogni tantu e dda la viri
la figghia tua chi manna lu so raggiu,
ti leva 'a pena, di l'occhi l'appannaggiu,
ora sta megghiu e finarmenti riri.











2006

torna all'indice

A ME' PATRI





Aj avutu pusu fermu a ogni occasioni,
t'aj fattu rispittari d''i cristiani;
senza pritisi davi 'i to' opinioni
currennu tutta 'a vita appressu ô pani.

Aj suppurtatu peni e umiliazioni
ma nuddu 'i peri 'n facci ti l'â misu,
aj spirugghiatu tanti situazioni
e mai avisti scantu di lu pisu.

Pi figghi aj statu omu e gran maestru,
patri, fratuzzu, amicu ô puntu giustu;
'n certi mumenti grazii a lu to estru
la vita nni fu china d'ogni gustu.

Avivi 'u pettu e 'i spaddi di 'n attleta,
chiantavi chiova puru cu li manu;
nun t'arrinnivi s''un tuccavi 'a meta,
sta granni forza ti purtau luntanu.

Scuppavi sempri a dritta comu 'i jatti,
nun ti turcivi mai di 'n facci a nenti;
aj rispittatu 'n funnu genti e patti
e l' ascippavi 'i chiova cu li denti.

Cu' ti canusci, certu, lu po diri,
nuddu t'â cumannatu mai a bacchetta;
ma quali forza, quali àutru putìri
ti fici schiavu di la sicaretta?


2006

torna all'indice

9 APRILI





'U novi aprili ci sunnu l'elezioni,
chiamati ô votu tutti l'italiani;
pi cu' si vota, Prodi o Berlusconi?
Chi differenza fa pi li cristiani?
Lu primu diçi: "chista 'un e' nazioni,
nun c'e' risettu nè principi sani!"
L'àutru rispunni: " 'i cosi vannu boni,
desi travagghiu, jò desi lu pani!"

'U novi aprili a cu' ci â dari 'u votu?
Ancora nun mi fazzu pirsuasu!
E' comu quannu c'è lu terremotu,
nun sai ch'â fari e dici: "nesciu o trasu?".
La menti, li pinzeri mettu 'n motu,
circassi di capiri ma poi sfasu!
Penzu, strapenzu, mi giru e mi sbotu,
mi sentu 'n chiusu dintra ntô cartasu.

Comu si fa, cu quali cunvinzioni,
mi prisentu duminica a vutari?
Centutrì partiti, du' cualizioni,
pi dari un votu c'esti di sfasari.
Si parla di PIL, puru d'inflazioni,
chi ci ni futti a cu' nun po' manciari?
La pulitica, è la matri cunfusioni,
leva sulu, leva e nun voli dari!



2006

torna all'indice

'U CUFUNEDDU




Na vota, quannu ch'era picciriddu,
ricordu ni me nonna nta 'n agnuni,
darrè la porta misu ad anguliddu,
c'era sarvatu ddocu lu cufuni.
Ogni sira me nunnuzza a puntiddu,
cu na cucchiara 'n menzu lu carvuni
nni l'addumava, poi davanzi d' iddu,
figghi, niputi, puru àutri pirsuni.

Sapissivu 'u ristoru chi nni dava
stu cufuneddu misu sutta 'i peri,
la so calura chi nn'accarizzava,
sira pi sira, pi mmirnati 'nteri.
Era cunfortu pi cu' s'arritirava,
quannu chi c'era cufuni e trubberi,
tutti 'n famigghia , dda, si chiacchiariàva
e 'n tàula nun mancavanu 'nguanteri.

Vulissi arrè sti tempi, st'armunìa,
li cosi di la vita cchiù cumuni,
quannu 'u viçinu di la stessa via
era 'n amicu e no gran lazzaruni.
Mentri lu ventu dda fora rufulìa,
e l'acqua di celu vagna lu stratuni,
cercu, mi votu, aju malincunìa,
ma 'un trovu cchiù sarvatu lu cufuni.


2006

torna all'indice

PRIMAVERA




Ch'è beddu 'u tempu quannu è primavera,
ogni cusuzza cancia di culuri;
pi junta l'erva 'n ogni cantunera,
nni mostra sudisfatta 'u so valuri.
Ch'è beddu 'u suli, bedda la so cera,
puru la vita cancia di sapuri;
ogni jardinu è 'n festa, ogni trazzera,
tutti l'aceddi, tutti 'i prati 'n ciuri.

Ch'è bedda la campagna, sta friscura,
spiegarivi - sapiti - 'un c'è manera;
lu munti, li pineti, la chianura,
lu mari ch'ora è 'n paci c''a scugghera.
Mi goru sta ricchizza, sta natura,
stu paraddisu di la granni sfera;
canciu di forma, canciu di struttura,
puru ntô cori meu è primavera.

Ch'è beddu 'u celu, veni di cantari,
cantassi sempri 'a solita canzuna;
di quannu 'u suli juntu a lu calari,
lassa lu postu so, lu lassa â luna.
Nta stu russuri sentu di scialari
mentri lu jornu leggiu leggiu sduna;
"Primavera" mi vosi scuncicari,
grazii Signuri pi sta gran furtuna!

torna all'indice

VITA TURMINTATA




Sta vita chi facemu è turmintata,
e penzu, a voti, unn'è chi po arrivari;
a la matina giustu na vasata,
poi ognerunu sciùtu a travagghiari.
E stamu fora tutta la jurnata
sempri di cursa, chini di chi fari;
sti figghi chi viremu a la scurata,
ma soccu ci putemu mai 'nsignari!

La vita nun è cchiù comu a na vota,
quannu, cu nenti si putìa campari;
quannu ogni matri si facìa la nota,
d''u strittu nicissariu d'accattari.
Mariti e mogghi senza cchiù na rota,
famigghi chi nun ponnu caminari;
dunn'esti cchiù la fimmina pilota,
la vera maìstra di lu guvirnari.

La vita sì, nni duna gran piaciri,
cu du' trasuti 'a casa poi accattari;
ma poi a sti figghi chi ci avemu a diri,
su' nta 'n agnuni, stanchi d'aspittari.
A mia succeri quasi tutti 'i siri,
chi stancu mortu vaju a ripusari;
ma c'è me figghiu, un jornu ch''un mi viri,
mi dici sempri: "papà emu a jucari!"


2006

torna all'indice

TRISTI VIRITA'




Vi parlu a nomu di la brava genti,
di cu' supporta mali senza fini;
di cu' si trova 'n mucca a li putenti,
di cu' mischinu mancia sulu spini.
Vi parlu a nomu di c'un avi nenti,
di cu' niscennu tutti li matini
s'abbusca 'u pani sulu a via di stenti
senza taliàri reguli e cunfini.

Vi parlu a nomu di la genti onesta,
di cu' supporta senza mai parlari;
di cu' accunsenti e cala sempri 'a testa,
di cu' si lassa spissu supraffari.
Vi parlu a nomu di cu' nun prutesta,
di cu' s'agghiutti li vuccuna amari;
di cu' si trova dintra a la timpesta,
di cu' pi forza l'avi a suppurtari.

Vulissi ch''u putenti un jorniceddu,
finissi nta na terra a travagghiari;
c''u suli 'n facci, cu lu zappuneddu
e centu santi 'n testa di prijari.
Ci dassi pi patruni un viddaneddu
chi lu facissi mòriri e piniàri;
Spirassi chi grapissi 'u ciriveddu,
'mparassi l'arti di lu rispittari.


2006

torna all'indice

L'AMICI STRITTI














Cu duna nta li spaddi cutiddati
su' sempri li cchiù stritti di l'amici,
di fora sunnu ciuri raccamati,
di dintra su' cchiù nìvuri d''a pici.
Lu dicu a tutti vui chi m'ascutati,
sintiti stu pueta soccu dici:
"chi certi ciuri beddi prufumati
ci l'ànnu vilinusi li radici!"












2006

torna all'indice

PRIJERA A SANTA RITA









Mi truvai na jurnata a Santa Rita,
na grazia ci la vosi addumannari:
"d'aviri cosi boni nta sta vita,
lu nicissariu giustu pi campari.
Nun vogghiu né tisori né munìta,
tanticchia di saluti e travagghiari;
stu figghiu chi canusciu di sfuggìta
vulissi, granniceddu, sistimari".

Ti fazzu sta prijera Santa Rita:
"putìri pi la strata siminari
sta malasorti sempri cchiù accanita
chi quannu veni, certu, fa sfasari".
La viu davanzi a mia la gran salita,
è dura sì, ma nun mi fa scantari;
sugnu prontu, mi jocu sta partita,
ma tu Santuzza nun m'abbannunari.







2006

torna all'indice

A LA ME' TERRA


Quantu beni chi ti vogghiu,
terra mia t''u dicu ancora;
ti lu scrivu 'n capu un fogghiu,
ti lu cantu dintra e fora.

Li biddizzi to' su' rari,
cu' ci veni si n'adduna;
stinnigghiata nta lu mari
fai tuccari stiddi e luna.

Li ricchizzi chi pusseri
granni e nichi ci ni sunnu,
la Maronna, li Misteri,
li canusci tuttu 'u munnu.

Quannu grapi lu sipariu:
quantu chiesi e munumenti;
nun c'è postu ch'esti lariu,
tu d'amuri sì surgenti.

Quannu 'u suli si n'acchiana,
e si specchia ntâ salina:
splenni a mari Favugnana,
splenni 'u portu e la marina.

L'acidduzzi fannu festa,
li gabbiani ntâ scugghera;
puru quannu c'è timpesta
pari sempri primavera.



Tu sì sacra, sì divina,
terra mia di rosi e spini:
nta stu munnu si regina,
tu mi scurri nta li vini.

Lu me cori batti forti,
nta ddi strati, li vaneddi,
chi poi quannu veni notti
'lluminati su' cchiù beddi.

La campana 'n cattitrali
sona a l'ura stabilita,
stessu sonu, tali e quali,
duna battitu a la vita.

Lu sipariu poi si chiuri,
va, lu suli, a ripusari;
perdi tuttu lu culuri,
mai 'i carizzi di lu mari.

Nun c'è cosa cchiù priggiata,
lu ripetu jorna e misi;
tegnu 'n pettu na vampata,
chidda ch'avi un trapanisi.

Quantu beni chi ti vogghiu,
ti lu dicu sulu e 'n coru:
jò stu ruppu nun lu sciogghiu,
terra, mancu quannu moru.


2006

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

ALLURA SCAPPU





Lu dicu a tutti beddu chiaru e forti,
chi nta sta vita cchiù nun si fatica;
agnuni chini avemu darrè li porti,
nun manca nudda cosa, granni o nica.
Nni lamintamu poi d''a malasorti,
chiancemu sempri comu li nuddica;
la verità? Di dintra semu morti,
nun semu degni di la storia antica.

Chi 'nsignamentu damu ê nostri figghi,
chi sunnu sazzii, 'un fannu preu a nenti
e cchiù ci duni, cchiù ti li cattigghi,
mi pari a mia ch'arrestanu scuntenti.
Quantu sprecu chi c'è nta li famigghi,
ci pinzamu a cu' pati veramenti?
Avemu 'n tàula, sì, li megghiu trigghi,
avemu tuttu, ma 'un canuscemu stenti.

Persi gustu, la vita, 'u so valuri,
di sti tempi è facili campari;
ma 'un senti cchiù l'aroma, lu sapuri,
paremu pupi senza li pupari.
Allura scappu! Sta vita mi distruri,
nta dda vanedda mi vaju a cunzulari,
dunni li petri nni parìanu ciuri,
dunni virìa li strummali firriari.



2006

torna all'indice

SENZA VILENI





Friquentu già d'un annu gran pueti,
'n Trapani, pruvincia e oltri cunfini;
ni canusciu dotti e analfabeti,
ni canusciu sicchi e beddi chini.
Màsculi, fìmmini, saggi, scueti,
tutti cu la musa nta li vini;
vecchi, picciutteddi, tristi e leti,
mastri di versi, ottavi e quartini.

A iddi ci rivorgiu la me stima,
m'arriccheru 'u puzzu e la surgenti;
d''u cchiù vasciu finu a chiddu 'n cima,
tutti m'ànnu datu 'nsignamenti.
Comu un picciriddu di la prima,
fui purtatu a scola di sta genti;
mastri di 'ncegnu, di metru e rima,
chisti m'arriccheru cori e menti.

Nun sacciu si pueta ci addiventu,
nun sacciu soccu 'ncontru pi la via;
certu, chi lu vostru 'nsignamentu
tegnu pi puddu nta la testa mia.
Nun cercu trufei, ma sintimentu,
spirassi nta na bona cumpagnìa;
l'amicizia comu tistamentu,
senza vileni ma sulu….puisìa!



2006

torna all'indice

TORNA STANOTTI








Picchì mi duni, Musa, stu turmentu?
Nun viri staju jucannu cu me figghiu?
Nun ci livari stu divirtimentu,
nun mi straviàri, nun mi dari appigghiu.

T'addumannu tanticchia sintimentu,
c'è puru ntâ me vita stàutru gigghiu;
talìa ch'è duci, viri ch'è cuntentu,
torna stanotti, giuru, m'arruspigghiu.

Nun fari cchiù sta facci Musa bedda,
si mi voi beni nesci versu fora;
lassala 'n paci st'arma puviredda,

nun viri ch'è 'mpignata p'accamora?
Nun fammi 'nturciuniari li vuredda,
lassami, Musa, cu me figghiu ancora.








2006

torna all'indice

SARAFINA




Avvoti, d''u riuni "Trentaperi"(1),
si partìa na gran bedda signurina;
vinìa a fari la spisa ni Oliveri(2),
pizzicagnulu a latu 'a capannina(3).
Si girava a talialla lu varveri,
lu giurnalaru e chiddu d''a benzina.
L'addisiavanu tutti pi muggheri,
l'addisiavanu pi na siritina.

Ch'era bedda, baggiana di natura,
lu pettu 'n fora, carnaciumi chiara;
biddazza sì, pirfetta di misura,
cunsidirata na gran cosa rara.
Ma chi v'â diri: parìa na scultura,
lassava donni cu la vucca amara;
ti caminava quasi menza nura,
di tutti numinata 'a curtigghiara.






Darrè 'i finestri, quarchi sfacinnata,
quannu chi passava, idda, Sarafina,
lesta, t'accuminciava la sparlata,
trasennusinni 'n casa d''a vicina.
Chistu succidìa pi tutta 'a strata
ma nun ci dava cuntu la regina,
scattusa, ci 'ncasava l'annacata,
poi cuntinuava 'u passu, libirtina.

Certu si ni facìanu pinzeri
versu sta criatura accussì divina,
puru Nasuni(4), notu carritteri,
la scuncicava cu na risatina.
Vi cuntu poi d'un vecchiu jurnateri,
dicìa, parlannu di la Sarafina:
vulissi essiri jò ddu marciaperi,
p'avilla 'n capu quasi ogni matina.



(1) Popoloso rione trapanese
(2) F.lli Oliveri: nota salumeria degli '70/ '80
(3) Negozio di frutta e verdura
(4) Soprannome di un noto carrettiere trapanese



2006

torna all'indice

LA RICCHIZZA D''U PUETA






Lu pitturi chi fa un quatru
quarchi cosa po' spirari,
si lu vinni e un fa lu latru
si l'abbusca li dinari.

Poi s'è d'arti supraffina
soccu c'esti nta la tila,
s'è ritrattu o na marina,
p'accattallu fannu 'a fila.

Lu sculturi, manu d'oru,
nun si po mai lamintari;
di na petra fa un tisoru,
si lu vinni sunnu affari.

Lu cantanti canta e sona,
si lu 'nvitanu a cantari,
nun ci 'mporta 'n quali zona,
ci 'nteressa varagnari.

Poi s'è bravu lu cantanti
o avi 'u fisicu pirfettu,
pi taliallu di distanti
c'è cu' paga lu bigliettu.

S'è di chiddu sfurtunatu
o ch''un avi prisunzioni,
megghiu 'u picca assicuratu,
si fa sulu matrimoni.









Lu cchiù scarsu di l'artisti,
di sicuru, è lu pueta,
di cchiù peggiu nun esisti
'n capu tuttu lu pianeta.

È di tutti rispittatu,
quannu canta fa scialari;
ma di sordi 'un à tastatu,
chisti si li po sunnari.

E' chiamatu ntê cuntrati,
nta li bagghi, li riuni,
fa vasari nnamurati,
fa 'ncucchiari li pirsuni.

Cu ddi versi duci duci
fa trimari ogni cristianu,
cu lu sonu d''a so vuci,
trasi 'n cori e cchiù luntanu.

Ma 'u pueta paga sempri,
li cuncursi unn'è ch'â jiutu;
lu radunu di sittembri,
puru 'i premi ch'â vinciutu.











E' daveru sfurtunatu,
basta un passu chi va jietta,
lu mischinu, rassignatu,
metti 'a manu ntâ sacchetta.

Si lu libru voli fari,
nta la vita, mentri campa,
mischineddu avi a pagari
ogni pagina chi stampa.

È dispostu, senza 'ngannu,
ti fa milli sacrifici,
poi accattallu nun ci vannu
mancu 'i megghiu di l'amici.

È pussibili stu fattu?
Mi ripetu di friquenti;
chi st'artista, cori 'ntattu,
cchiù d'applausi 'un avi nenti?

Forsi ddocu sta la chiavi
pi capiri lu sistema,
veru è chi sordi 'un avi,
ma si parla 'a terra trema.




2006

torna all'indice

L'ARVULIDDU






Ogni vota chi talìu st'arvuliddu
mi veni di davanzi lu passatu;
di quannu ch'era nicu, picciriddu
e lu taliàva comu 'n allampatu.
Me patruzzu lu cunzava, sempri iddu,
la sira, dopu ch'avìamu manciatu;
puru ora ch'è ridottu vecchiuliddu,
lu conza sempri ma nun è taliàtu.

Nun ci foru rigali a li so' peri,
ma quannu ch'era lestu, a l'addumari,
avìamu 'n menti sulu stu pinzeri,
di villu finarmenti funziunari.
Sapiti - tra li tanti so' misteri -
st'àrvulu, appena si mittìa a lampiari,
era capaci cu li so' maneri,
a mia e me frati fàrini 'ncantari.

Lu talìu dopu 'u tempu ch'â passatu,
nn'avi d'acciacchi pi junta puru iddu;
d'un ciancu si prisenta cchiù aggiuccatu,
lampìa sempri ma va cchiù lentuliddu.
Me patruzzu ch'ogni annu l'â cunzatu,
ci va appressu, oramai è anzianuliddu;
un pocu curvu, malucumminatu,
ma 'un passa Natali senza arvuliddu.


2006

torna all'indice

LIBIRTA'





Pigghiàtimi a pitrati di cuntinu,
facìtini di mia soccu vuliti;
sprimìtimi, canciàtimi 'u distinu
e dàtimi li peni cchiù accaniti.
Sputàtimi n'amentri chi caminu,
scucciati la me peddi e la stinniti;
chiamàtimi di cursa lu parrinu,
lassàtimi cripari e poi vi n'jiti.

Ma 'n fina chi sta lingua po parlari,
chiddu chi penzu sempri vi lu dicu;
nuddu, sta libirtà, m''a po livari,
mancu 'n cuteddu, ccà, nta lu biddicu.
Pi junta nta lu tintu suppurtari,
sippuru m'arridduciu nicu nicu,
chiddu chi penzu è lu me pinzari,
giustu o sbagliatu, mudernu o anticu.

Sugnu libiru e a nuddu lu pirmettu
d'attuppari sta vucca assai 'mprisusa,
ch' àvi sulu, a li voti, lu difettu,
d' essiri duci e puru vilinusa.
E nta stu munnu nuddu c'è pirfettu,
si unu sbaglia po sempri diri: "scusa";
ma cu' avi la palora, lu cuncettu,
nun è sicuru 'n'anima cunfusa.



2006

torna all'indice

'U PUETA CAMPAGNOLU




Na pocu amici, un jornu, mi purtaru,
nta li campagni appressu a Palazzolu;
mi fìciru 'ncuntrari un picuraru:
"Ninu Funtana, pueta campagnolu".
Trasemu dintra, mi lu prisintaru
e comu un patri fa cu lu figghiolu,
m'abbrazza forti, puru 'u gaddinaru
mi fici festa 'nsemi a lu cagnolu.

E ni squagghiau accussì la matinata,
a tu pi tu, di facci, a diclamari;
botta e risposta, fu na 'mpruvvisata,
l'amici nostri senza mai parlari.
Cuntau " La paparedda sfurtunata ",
" Omini tinti " e " Nun t'alluntanari "(1)
e mentri cuntinuava la sfurnata
mi facìa nicu nicu addivintari.

Ma cu' la po 'nsignari st'arti rara,
ma quali scoli, maìstri e prufissura;
Ninu Funtana, nta sta terra cara,
è la sustanza di 'n'armuzza pura.
Li so' cumpagni foru 'i picurara,
pi scola friquintava la chianura;
la cosa bona, nta sta vita amara,
ch' appi la megghiu Musa, la natura.


(1) Titoli di alcune poesie del poeta Nino Fontana


2006

torna all'indice

'U STINNARDEDDU






Ricordu 'n chiesa quantu cunfusioni
e jò aspittava, 'a testa avìa sturduta;
lu stinnardeddu 'n manu e l'emozioni
pisavanu già prima d''a nisciuta.

Avìa nov'anni cchiù nun mi lu scordu
puru si ormai c'è 'n pocu di distanza,
strittu ntô cori tegnu stu ricordu,
ddu annu me patri fici 'a maistranza.

Li consuli 'i taliava sbalurdutu,
quarcunu s'abbrazzava e già chiancìa
e jò sempri fermu, seriu e mutu,
sta cosa tant'assai nun la capìa.

Ma appena niscemu e misi fora 'i peri
nun appi mancu 'u tempu di pinzari,
fui agghiuttutu jò di li Misteri,
di tannu - sapiti - 'un potti cchiù mancari.








Lu vistiteddu novu d'occasioni
me patri l'accattau e fici fiura;
e d'accussì niscivi 'n prucissioni
vintiquattranni fa, ma parsi antura.

Mi dissiru st'attentu , nun taliari
e stava tisu tisu a ogni puntu,
s''un ci cridìti, v''u lassu 'mmagginari,
mancu a me matri jò ci dava cuntu.

Quantu tempu, quantu sensazioni,
quantu amici fàusi e sinceri;
ma sempri cchiù criscìa sta passioni
e mi purtava ogni annu ntê Misteri.

Quantu sciarri, quantu discussioni,
aju vistu amici addivintari serpi;
ma canuscivi cristianazzi boni,
'u zu Petru, 'u zu Micheli, 'u zu Peppi.

Ricordu, dd'annu, trasivi 'u stinnardeddu
e pi tant'anni 'un 'u lassavi cchiui;
mi vitti nicu, mi vitti picciutteddu,
accuminciannu di l'ottantadui.



2006

torna all'indice

LI MASSARI




Ccà 'n Trapani li chiamanu massari,
spuntaru centucinquant'anni fa;
sunnu chiddi chi portanu li vari
di li Misteri, cu forza e volontà.

Ora vennu chiamati purtatura,
lu tempu vola e li cosi fa canciari;
sutta l'asti la caminata è dura,
ci su' picciotti, anziani e a menz'età.

E menumali chi c'è lu "balluncinu"
chi lu pisu lu sparti pi metà,
nun sulu è longu è puru beddu chinu
e nun c'è scantu di fari zìg e zàg.

E sonanu li trummi di li bandi,
sonanu la "Joni" o la "Vella";
e annàcanu li vari cu li Santi,
pi vìriri a cu' è ch''a fa cchiù bella.



E a quarcunu na lacrima ci cari:
su' dulura o puru cummuzioni?
Nun si sapi e nuddu 'u po scuvari,
chistu è nàutru misteru 'n prucissioni.

Si sapi sulu chi fannu appassiunari
a li cristiani di 'n capu 'i marciaperi,
chi stannu urati, fermi, a taliàri
a unu a unu tutti li Misteri.

Nun parlamu poi di la trasuta,
annàcanu cu cori e cu pacenza;
Purtroppu, ddocu è, ormai finuta,
s''a mèritanu la giusta ricumpenza.

E dintra 'a chiesa cu la stanchizza 'n facci,
si pigghianu un ciuri d''u Misteri
e dopu, chi si spàrtinu 'i picacci,
lu purtanu, macari, a la muggheri.

La Pasqua vinni, ntê spaddi c'è duluri,
ognunu d'iddi è 'n casa chi so' cari;
puru si 'n coddu 'un c'è Maronna e Signuri,
quannu li viri sai chi su' massari.

torna all'indice


LA MARONNA DI MASSARI



Ogni annu c'è l'usanza trapanisi
di nèsciri 'a "Maronna di Massari",
mumentu chi s'aspetta cchiù d'un misi,
è la prima prucissioni di li vari.

La Madonna, ch'è un quatru di valuri,
misa sistimata sta pirfetta
nta dda vara, chi veni china di ciuri,
chistu è lu jornu d''u signor "Mistretta".

E quannu 'a banna parti cu "Pinzieru",
dopu chi passau n'annata lesta,
a quarcunu, ancora, nun ci pari veru
e cu li lacrimi si gori la festa.

Li Massari, chi poi sunnu 'i purtatura,
tra tutti chiddi centu di pinzeri
ci tennu assai a fari la gran fiura
prima di lu jornu di Misteri.

A l'asti c'è lu turnu di battuti,
la Maronna 'n capu 'i spaddi a vonnu tutti;
aìsanu puru squatri di dovuti,
aìsanu a munzeddu logni e curti.

La sira poi, 'n menzu 'a cunfusioni,
nta na cappella bedda 'lluminata,
la Maronna, comu tradizioni,
veni ddocu dintra sistemata.



E la notti, ch'è na bona cunsigghiera,
china di stanchizza e di friscura,
ci su' 'i fedeli misi 'n prighiera
assittati oppuru agginucchiuna.

E quannu si ripigghia caminari,
dopu chi traseru li fruttara,
la Madonna, arrè 'n coddu a li massari
cu tutta la biddizza di la vara.

Si lassa la cappella e la marina,
si lassa 'a cira 'n terra 'n menzu 'a strata;
c'è di fari tutta 'a via Cortina
prima di chidda urtima sunata.

A la trasuta a punta d'asti c'è Mistretta
chi si l'agguanta stritti di passioni,
lu corpu di la ciàccula s'aspetta,
chiddu, pi finiri 'a prucissioni.

Lu corpu arriva longu e cuntinuatu,
Mariu Mistretta sveni d'emozioni,
nta la so testa c'è scusciu di passatu
e nta lu pettu tanta cummuzioni.

Di la Maronna n'arresta lu sapuri
e nun ci sunnu cchiù palori pi spiegari
soccu, pi tutti chisti uri,
vìttimu 'n menzu 'i strati caminari.


TRAPANI, 13 APRILE 1999

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

VENNARI SANTU





Nèscinu ê dui vari e variceddi
a spadda purtati di l'omini massari,
iddi sunnu picciotti, picciutteddi
e anziani chi tìranu a campari.

S'infilanu ntê strati, misi 'n peri,
cu l'occhi sbalurduti, 'i trapanisi,
si vìrinu passari li Misteri,
appuiati nta li mura tisi tisi.

Ntô menzu di sta granni cunfusioni,
china di cristiani furasteri,
passa lenta tutta 'a prucissioni,
tammurinara e puru trummitteri.

Lu primu di davanzi è la "Spartenza",
di ddocu 'ncumincia la passioni;
li consuli c''a Santa Pruvidenza,
talìanu, s'è appostu, 'a situazioni.




Li Misteri, tutti 'n muvimentu,
cu ciuri di staciuni su' addubbati;
vennu annacati ogni mumentu
di li massari, seri e cuncintrati.

Tra li cunventi, chiesi e munasteri
s'allonga comu nenti la sfilata,
è chistu 'u jornu Santu di Misteri,
chi finisci c''a Matruzza Addulurata.

La peddi d'ognerunu dda prisenti,
s'arrizza a ogni nota di clarinu;
nun c'è na cosa megghiu a sti mumenti,
lu cori sbattulìa a pettu chinu.

E comu ogni cosa ch'è addisiata
finisci chi ti squagghia ntô 'n muccuni,
tràsinu 'i Misteri c''annacata,
a unu a unu e chiùrinu 'u purtuni.

Nn'arresta la vucca senza na parola,
n'arresta nta l'occhi l'acqua di lu chiantu;
quarcunu 'n chiesa ancora 'un si cunzola
e penza, 'n testa, a l'àutru "Vennari Santu".

torna all'indice

'A CASCITEDDA




Na cascitedda (1) scarsa e rumurusa
camina pi li strati addumannannu,
cu vuci forti, vuci assai 'mprisusa,
è storia chista, sempri, d'ogni annu.

Sta cascitedda è cori di cristianu
chi pari lignu o forsi è di lamera,
ô latu, chi si viri di luntanu,
c'è misu lu "Misteri d''i varvera ". (2)

Ogni mumentu pi tuttu lu paisi
senti vuciari: " 'a festa di Misteri!"
Ormai lu sannu tutti 'i trapanisi,
ci jettanu sordi senza laminteri.

Sta cascitedda scarsa è na ricchizza
e teni a dritta cu' è chi la cunnuci,
un omiceddu siccu, di sasizza,
cu tanta divuzioni pi la cruci.

E st'omiceddu a l'ura d''a trasuta,
ti chianci, cu ddi ucchiuzzi a pampinedda;
ma l'unica spiranza ch''un s'astuta,
è tènisi sarvata 'a cascitedda.



(1) Piccolo contenitore di legno o lamiera usato per la raccolta di offerte.
(2) Gruppo scultoreo della collezione dei Misteri di Trapani che rappresenta "La Negazione" ed affidato appunto al ceto dei barbieri e parrucchieri.


2002

torna all'indice                     ascolta la declamazione dell'autore    Ascolta la declamazione dell'autore

'U CIAURU D''A CIRA



Nta li Misteri trasivi a taliari
stamatina versu 'i deci e tanticchia,
nun c'era nuddu, sintivi parlari,
mi trasìu na vuci nt'aricchia.

"Forza picciotti!" - Sintivi vuciari -
"Mittemuni sutta, 'a ciaccula sona!
Ognunu ô so postu pronti a jisari
Signuri, Maronni e Re ntâ poltrona!"

Si grapi 'u purtuni, 'a genti ch'è fora
misa alluccuta ch'aspetta i Misteri,
l'occhi su' lustri, ci ammanca 'a palora,
cca l'emozioni 'un si po cuntinèri.

Sentu sunari la banna stavota,
li noti m'arrivanu dritti ntô cori;
nesci 'a "Spartenza" e comu ogni vota
tutti d'appressu l'àutri tisori.

Sentu nta l'aria 'u ciauru d''a cira
e chiddu di ciuri di 'n capu li vari,
nun è cosa mia ma cu' è chi respira,
chistu chi dicu lu po cunfirmari.

Allura a stu puntu sentu na vuci
chi dici: "scusassi ma a chiùriri 'a chiesa!"
Mi susu rirennu, mi fazzu la cruci,
ringraziu lu cori e la menti mia lesa.

torna all'indice

'A CASCIA DI L'ARGENTI


Nun staju cuntannu àutru chi lu gestu
d'un celibri cristianu trapanisi,
nun sulu curaggiusu, puru onestu,
sfullatu, ccà vicinu, ntô 'n paisi.
Nun ci pinzau du' voti, fici prestu,
nun cuntu l'ura, 'u jornu e mancu 'u misi;
na storia chista fu, jò vi l'attestu
chi sbalurdiu ognerunu chi la 'ntisi.




Li cosi chi pi tanti sunnu nenti,
cunsidirati forsi sulu un jocu,
pi qoccherunu è pani pi li denti
di rusicari, amici, a pocu a pocu.
Sinnìu a pigghiari 'a cascia di l'argenti
partennu mentri c'era un coprifocu,
e di San Marcu(1) versu lu punenti,
l'amuri e 'u scantu foru tutt'un focu.

Disperazioni, quantu genti addiuna,
nun c'era pani, 'un c'era àutru chi fari;
tanti cristiani figghi d''a sfurtuna,
ch''un avìanu cchiù forza di spirari.
Ma 'u zu Micheli, comu a tri liuna,
dopu lu sforzu e tantu caminari,
truvau la cascia 'n menzu ddi cantuna,
rischiau la vita ma si la ju a pigghiari.

Nun vi cuntai di Ulissi nè di giganti,
di principissi né di re cunvinti;
né di Narcisu cu li spasimanti,
nun vi parlai di statui o di dipinti.
Vi prisintai un grann' omu 'ntirissanti
chi nta lu munnu forsi ci nè vinti,
unu qualunqui e speru 'ncuraggianti
pi ddi cristiani veri chi su' finti.


(1) Frazione rurale del comune di Valderice, luogo,
dove i trapanesi trovarono rifugio durante i bombardamenti della seconda guerra mondiale.


2005

torna all'indice

MAISTRANZI A LU SCURARI




Si parlava tempu fa di maistranza
e vogghiu dari ora st'opinioni,
primettu, sugnu jò p''a fratillanza,
mi piàcinu 'i Misteri e 'i tradizioni.
E 'n argumentu chi avi 'a so 'mpurtanza
e servi pi capiri 'a situazioni,
quarcunu, 'nveci, vistutu d'arruganza,
mi pari sta facennu cunfusioni.

Nun è facili accittari 'i canciamenti,
lu tempu passa e nun si po firmari;
càncianu paisi, nazioni, cuntinenti,
càncianu li testi e li modi di pinzari.
Parlannu di Misteri, cara genti,
st'effettu c'è, nun si po ammucciari;
cànciamu allura statuti e tistamenti,
li maistranzi su' junti a lu scurari.

Vogghiu capiri ora stu cuncettu:
"s''a maistranza trasi pi dirittu,
l'appassiunatu c'è, dunni lu mettu,
certi Misteri si lu tennu strittu.
Passamunilla 'a manu nta lu pettu,
circamu di canciari soccu è scrittu;
sia ch'è dutturi, 'ncigneri o architettu,
l'appassiunatu è sempri binidittu".

torna all'indice

LI CONSULI




Li consuli su' chini di passioni
e tennu, certu, a fari la gran fiura;
ci scurri nta li vini 'a prucissioni,
vi n'addunati quannu veni l'ura.

Già misi prima fannu riunioni,
si parla, si pripara la "scinnuta";
comu megghiu si spàrtinu li zoni,
si nesci poi pi fari l'accugghiuta.

Dintra 'u cori c'è sulu la spiranza,
si spera nta na bona arrinisciuta;
lassari cuntenta tutta 'a maistranza,
lassari 'a genti sempri cchiù alluccuta.

Taliàtili nta l'occhi a la vigilia,
nun ànnu bisognu mancu di parlari;
li consuli d'un puntu d''a Sicilia,
sunnu, dumani, appressu a vinti vari.

Cu' allustra, cu' fa cunta, cu' pripara,
cu' conza li stinnardi e si li cura;
cu' si ni va poi a vèstiri la vara,
cu' parla 'nveci cu li purtatura.




«segue»



Lu Vennari, 'a matina, c'è tinsioni,
li consuli su' tristi, ma picchì?
È' lu jornu chi si porta ogni emozioni,
parissi stranu, 'nveci è d'accussì.

Ma arrestanu - sapiti - cuncintrati,
su' tisi a la nisciuta, sunnu seri;
taliàtili nta l'occhi appassiunati,
taliàtili d''a testa finu ê peri.

Nun pèrdinu di vista 'a situazioni
e 'nquatranu 'i picciotti chi cannili,
'ncuraggianu cu' teni la passioni,
ripigghianu cu' è ch'esti un pocu vili.

Sona la banna, sona nta li strati,
attaccanu 'i massari l'annacata;
li consuli cu l'occhi sbarrachiati
ci dunanu - sapiti - na taliata.

È d'accussì pi tutta 'a prucissioni,
la sira e poi di notti ntô tragittu;
nun cala mai sta cuncintrazioni,
pir iddi chistu è un jornu binidittu.




E nun parlamu a l' ura d''a trasuta,
sunnu cchiù tisi di lu jornu prima;
quarcunu d'iddi è prontu p''a battuta,
voli tuccari ora sulu 'a cima.

Parti la banna, forza a l'aisàta,
l'urtima ciàccula, poi è la chiusura;
ci fannu ô Misteri bedda l'annacata,
sutta li asti consuli e purtatura.

Finisci d'accussì sta tradizioni,
li consuli si fannu na chianciuta;
c'è nta lu pettu tanta cummuzioni,
c'è cuntintizza pi la rinisciuta.

S'abbrazzanu, si vasanu chiancennu:
"avanti passau puru stautru annu!"
Si vota nautra paggina ô quadernu,
un pezzu di storia chi va caminannu.

Quarcunu d'iddi misu a cantunera,
pigghiatu d'un mumentu d'emozioni,
cu l'occhi 'n funnu, cu dda granni cera,
ti penza già a la prossima edizioni.

torna all'indice

LU GRAN CAPURALI









Mi piaci sta parlata e lu to fari,
Carmelu mi trasisti nta lu cori;
l' amicizia si, ti la vogghiu dari,
tuttu l'affettu cu sti du' palori.
St'annata nni l'avemu a ricurdari
comu s'â fattu cu li megghiu storii,
di modu chi la ponnu diclamari
puru l'artisti, 'i pueti, li cantori.

A quantu amici, sai, ci n'aju parlatu
e tutti m'ànnu dittu: " 'a squatra vali!"
Cchiù spissu l'argumentu l'aju trattatu
cu Massimu e l'amicu Cardinali.
Carmelu soccu sì l'aj dimustratu,
li modi to' su' saggi, su' curdiali;
la cosa chi di cchiù m'â 'mprissiunatu,
sutta 'u "Misteri" si gran capurali.







2006

torna all'indice

A TU PI TU
C''A MUSA DI MISTERI






La musa d''i Misteri
vigliacca e priputenti,
si prisintau avanteri
dicennumi: fitenti!

Ninuzzu scunchiurutu
mi manni a ddu paisi?
Pi mia si canusciutu
di tutti 'i trapanisi.

Vattinni, nesci fora
nun stari 'n menzu 'i peri,
chiurivi p'accamora
cu tia e cu li Misteri.

Ni sugnu disprizzatu,
la genti 'un mi capisci,
davanzi m'â eloggiatu,
darrè poi mi tradisci.

Jò campu di palori,
di frasi, di quartini,
li scrivu cu lu cori,
mi scurrinu ntê vini.




«segue»



Ma ora vi dicu: basta!
Nun vogghiu cchiù parlari
di genti sutta a l'asta,
di "consuli" e "massari".

Mi tegnu sta passioni,
la tegnu stritta, 'n chiusa,
mi fazzu 'a prucissioni
nun vèniri, tu, musa!

Ninuzzu meu chi dici,
statti cu l'arma cueta,
ringrazia cu' ti fici
la stoffa di pueta.

Nun viri nta lu munnu
li cosi vannu storti,
c'è cu' tuccau lu funnu
cu guerri e quantu morti.

C'è cu' la fami pati
e mancu po ciatari,
c'è genti dispirati
chi vonnu travagghiari.






La puisìa ci voli,
è un filu di spiranza;
è fatta di paroli,
cu gustu e cu crianza.

Nun sentiri Ninuzzu
li genti lamintari;
tu si surgenti, un puzzu,
tu ài di verseggiari.

Lu viri, chi ài caputu?
Ci l'aju la musa mia,
mi veni ogni minutu
di nàutra puisìa.

Mi cunta d''u passatu,
di stiddi e prati 'n ciuri;
c''u cori sbarrachiatu
mi cunta di l'amuri.

Sta musa veni spissu
e sta jurnati 'nteri;
nun ci avi chiovu fissu,
nun parla di Misteri.

«segue»



Ma chi ti criri Ninu,
la musa chi tu dici,
t''a manna lu divinu
e niàutri semu amici.

Jò puru di dda vegnu
e cridimi ch'è veru,
avemu un granni regnu,
taliàmu 'u munnu 'nteru.

E poi scinnemu ddocu,
nta chiddi comu a tia;
e v'addumamu un focu,
pascemu 'a puisìa.

Pir ora, a stu mumentu,
Ninuzzu nun ci viri,
ti leggiu 'u sintimentu,
tu nun mi voi tradiri.

È' veru chistu 'u sacciu
chi sugnu esageratu,
ma 'un vogghiu dari 'mpacciu,
allura staju di latu.

Pigghiai sta decisioni,
nun vogghiu diclamari
cchiù nudda prucissioni,
né Santi 'n capu 'i vari.

Lu dicu pi parlari
a dotti e analfabeta,
putiti giudicari
la parti d''u pueta.

Ma a l'omu di Misteri
cu la passioni 'n pettu,
s'aviti li maneri,
truvati lu difettu.

Picchì è passioni vera,
di dintra mia la sentu;
è comu na pantera…
comunqui v'accuntentu!



torna all'indice


pagina a cura di    Gigante Lorenzo Maurizio    per l'amico Nino Barone

E-mail e-mail - redazione@trapaninostra.it